Am renăscut în timpul unei ploi de ploaie. Cămașa mi s-a lipit de piele, ploaia rece mi-a picurat pe păr. În fața ochilor mei, o cutie de sticlă transparentă, spre deosebire de tot ce văzusem vreodată, a apărut-o expoziție uluitoare de păpuși colorate cu băuturi. Aveau vreo douăzeci de centimetri înălțime, sticlele lor făcute dintr-un material undeva între sticlă și cristal. Capete drăguțe de păpuși ieșiră cu ochiul din capace. Modelul cu cola purta o fundă roșie, modelul cu suc de portocale era încoronat cu o coroană de floarea soarelui, iar în centru, păpușa de ceai oolong de culoare smarald-mă privea cu ochi sticloși.
Cămașa mea albă înmuiată a scos la iveală urme de apă pe piele. În momentul în care vârfurile degetelor mele au atins geamul din sticlă, toate păpușile de băutură și-au înclinat deodată sticlele simultan. Lichidul chihlimbar s-a arcuit prin aer, turnându-mi exact pe cap. Pe măsură ce bulele reci și carbogazoase îmi urcau pe coloana vertebrală, păpușa de ceai oolong a ieșit brusc de la bază, cu părul lung de smarald împletit într-o ceață de parfum de ceai. „Începe cel de-al 37-lea experiment de renaștere”. Sunetul său semăna cu crăpătura clară a unei cutii care se deschide.
Se pare că aceste păpuși de băutură sunt observatori dintr-o lume paralelă, iar starea mea umedă a activat o ancoră spațială-temporală. Îmi transmit mesaje prin băuturi la temperaturi diferite: ceaiul cu gheață de lămâie semnalează pericol, în timp ce o păpușă cu cacao fierbinte apare pe noptieră când mă simt dezamăgită. Ori de câte ori sosește o furtună, aceste băuturi spirtoase umede se trezesc, oferind doar cantitatea potrivită de dulceață pentru vindecarea sufletului meu cu sifon de căpșuni.
Până în ziua de azi, încă port un termos cu numele tuturor păpușilor gravate pe interior. Când ploaia îmi udă din nou hainele, știu că în acele sticle transparente, lumina stelelor renașterii se legănă pentru totdeauna.
